Cursul de îmbogățire cu opțiuni binare de dr. Timothy Wallace. DARWIN ŞI GÂNDIREA EVOLUŢIONISTĂ - PDF Free Download

Nu există reproducere. După ce ne-am imaginat acest marş înainte al propriilor gene egoiste, mulţi dintre noi nu suntem pregătiţi să avem copii cu nevoi neobişnuite. Rolul de părinte ne catapultează brusc într-o relaţie permanentă cu un străin, iar cu cât străinul ne este mai nefamiliar, cu atât mai puternic e izul de negativitate. Depindem de garanţia înscrisă pe feţele copiilor noştri că nu vom muri. A-ţi iubi copiii este un exerciţiu de imaginaţie.

Şi totuşi, în societăţile moderne şi-n cele străvechi deopotrivă, sângele apă nu se face. Copiii noştri nu sunt noi înşine: sunt purtători de gene atavice şi caractere recesive şi sunt supuşi încă de la început unor stimuli din mediu pe care nu-i putem controla.

Şi totuşi, suntem copiii noştri; reali- tatea condiţiei de părinte nu-i părăseşte nici o clipă pe cei care au înfruntat cu vitejie această metamorfoză. Psihanalistul D. Un bebeluş nu poate exista de unul singur, ci face eminamente parte dintr-o relaţie.

Deşi mulţi dintre noi ne mândrim cu cât suntem de diferiţi faţă de părinţii noştri, ne întristează nespus cât de diferiţi sunt copiii noştri faţă de noi înşine.

Din cauză că identitatea se transmite de la o generaţie la alta, majori- tatea copiilor au cel puţin câteva trăsături în comun cu părinţii lor. E vorba despre identităţile verticale. Atributele şi valorile sunt transmise de părinţi copiilor de-a lungul generaţiilor nu numai prin lanţurile ADN-ului, ci şi prin împărtăşirea aceloraşi norme culturale.

ISBN I. Flonta, Mircea ed.

Etnia, de exemplu, constituie o ast- fel de identitate verticală. Copiii de culoare se nasc în general din părinţi de culoare; pigmentul pielii ca factor genetic se transmite de-a lungul genera- ţiilor împreună cu o imagine despre sine ca persoană de culoare, chiar dacă respectiva imagine poate face obiectul schimbării generaţionale.

De cele mai multe ori, limba este tot o identitate verticală, din moment ce majoritatea vorbitorilor de greacă îşi vor învăţa copiii să vorbească limba greacă, indife- rent dacă aceştia o vor vorbi diferit de părinţi sau vor vorbi altă limbă în majoritatea timpului.

Religia constituie o identitate moderat verticală: pă- rinţii catolici tind să-şi crească copiii în credinţa catolică, chiar dacă aceştia pot să şi-o piardă ulterior sau să se convertească la altă credinţă. Naţionali- tatea este şi ea verticală, cu excepţia cazului imigranţilor. Aceasta este o identitate orizontală. La fel stau lucrurile şi în cazul afecţiunilor precum autismul şi dizabilitatea mintală.

Un copil conceput în urma unui viol se va confrunta cu probleme la care se referă notele, pentru a facilita întru câtva consultarea lor de către citito- rul interesat n.

ÎnNew York Times mi-a încredinţat sarcina de a scrie despre cul- tura Surzilor1. Cei mai mulţi copii surzi se nasc din părinţi care aud, iar aceşti părinţi de multe ori pun pe primul loc integrarea copilului în lumea celor care aud, investind o cantitate enormă de energie în emisia verbală şi labiolectură. Făcând acest lucru, părinţii ignoră uneori celelalte aspecte ale educaţiei copiilor lor.

Încep să trăiască într-o lume care valorizează limbajul mimico-gestual2 ca limbă şi reuşesc să se descopere. Unii părinţi acceptă această evoluţie radicală, alţii luptă împotriva ei. Întreaga situaţie mi s-a părut izbitor de familiară pentru că sunt gay.

Please sign in

Ei îşi desco- peră identitatea gay în adolescenţă sau mai târziu, lucru resimţit ca o mare uşurare. Când am început să scriu despre surzi, implantul cohlear, capabil să redea o imitaţie de auz, era încă o inovaţie recentă. N-am nici un dubiu că dacă opţiunea ar deveni disponibilă acum, acest lucru ar avea poten- ţialul de a şterge de pe faţa pământului cea mai mare parte a comunităţii 1.

În original, Sign, din nou scris cu majusculă pentru a arăta că este vorba de o limbă în sine, a unei comunităţi de sine stătătoare. Şi apoi, o prietenă a născut o fetiţă cu nanism.

S-a întrebat dacă ar trebui s-o înveţe să se considere la fel ca ceilalţi, doar mai scundă; dacă ar trebui să se asigure că fetiţa creşte înconjurată de modele cursul de îmbogățire cu opțiuni binare de dr. Timothy Wallace alţi oameni cu nanism; sau dacă ar trebui să se cursul de îmbogățire cu opțiuni binare de dr. Timothy Wallace asupra alungirii chirurgicale a membrelor. Ascultându-i dilemele, am văzut un model cunoscut. M-am gândit că dacă identitatea gay se poate dezvolta din homosexualitate, considerată o boală, iar identita- tea de persoană surdă se poate dezvolta din surditate, considerată o boală, şi dacă identitatea de persoană cu nanism se poate naşte dintr-o aparentă diz- abilitate, atunci există probabil multe alte categorii în această zonă intersti- ţială.

Această intuiţie m-a radicalizat. Dintotdeauna îmi imaginasem că fac parte dintr-o minoritate relativ mică, iar acum îmi dădeam brusc seama că de fapt aveam o mulţime de tovarăşi. Diferenţa ne uneşte. La fel cum părinţii mei n-au înţeles cine eram, probabil că nici alţi părinţi nu-şi înţeleg copiii în mod constant. Mulţi părinţi resimt identitatea orizon- tală a copilului lor ca pe un afront. Copilul e în mod evident diferit şi de majoritatea celor de vârsta lui şi, prin urmare, mai puţin înţeles sau acceptat.

Identităţile verticale sunt de obicei respectate ca identităţi; cele orizontale sunt deseori tratate ca defecte. Multe identităţi verticale îi deranjează pe cei mai mulţi, şi totuşi nu încercăm să le omogenizăm.

E o dihotomie falsă. Şi problema sinelui comportă o dualitate similară. Politica identităţii respinge ideea de boală, în timp ce medicina nedreptăţeşte aspectul identităţii. Ambele au de pierdut din cauza îngustimii. Avem nevoie de un vocabular în care cele două concepte nu sunt opuse, ci aspecte compatibile ale unei stări.

Copiii pe care-i descriu aici au afecţiuni orizontale care le sunt străine părinţilor lor.

Sunt copii surzi sau cu nanism; au sindromul Down, autism, schizofrenie sau dizabilităţi grave multiple; sunt copii-minune; sunt oameni concepuţi în urma unui viol sau care comit fărădelegi; sunt transsexuali. Vechiul proverb spune că aşchia nu sare departe de trunchi, în sensul că co- pilul va semăna cu părinţii săi; aceşti copii sunt aşchii care au căzut în altă parte — poate la câteva trunchiuri mai încolo sau chiar la celălalt capăt al lumii.

Acest proces de transformare este deseori uşurat şi une- ori încurcat de politica identităţii şi de progresul medical — ambele ajungând astăzi să pătrundă în casele şi familiile oamenilor la un nivel de neconceput chiar şi acum douăzeci de ani. Toţi copiii sunt motiv de teamă pentru părinţii lor; situaţiile dramatice nu sunt decât variaţiuni pe o temă obişnuită.

Aşa cum învăţăm despre pro- prietăţile unui medicament studiindu-i efectul la doze extrem de mari sau cum testăm durabilitatea unui material de construcţie expunându-l la temperaturi extreme, de neîntâlnit pe pământ, tot aşa putem înţelege şi feno- menul universal al diferenţei în interiorul familiilor analizând aceste cazuri extreme.

Adopt aici o perspectivă opusă celei a lui Tolstoi şi cred că toate familiile nefericite care-şi resping copiii ce se dovedesc diferiţi sunt la fel, iar cele feri- cite care încearcă să-i accepte sunt fericite în mai multe feluri. Primele reacţii şi interacţiuni ale părinţilor cu un copil determină felul în care copilul respectiv se va vedea pe sine mai târziu.

De asemenea, părinţii respectivi ies profund schimbaţi din aceste experienţe.

One moment, please

Aceşti părinţi tind să privească anormalitatea ca pe o boală până când obişnuinţa şi dragostea îi învaţă să facă faţă acestei noi şi ciudate realităţi — adesea cu ajutorul vocabularului identităţii. Intimitatea cu dife- renţa stimulează acomodarea la ea. E important să ştim cum resimt autismul persoa- nele autiste sau cum resimt nanismul persoanele cu nanism. A ne accepta aşa cum suntem reprezintă un ideal, însă fără acceptarea familiei şi a socie- tăţii nu putem face faţă nedreptăţilor constante la care sunt supuse multe grupuri de identitate orizontală şi nu putem face reformele potrivite.

Trăim vremuri de xenofobie, în care legislaţii susţinute de majoritatea parlamen- tarilor abrogă drepturile femeilor, ale persoanelor LGBT1, ale imigranţilor ilegali şi ale săracilor. În ciuda acestei crize a empatiei, compasiunea se 1. FIU 17 dezvoltă cel mai bine acasă, în familie, iar majoritatea părinţilor cu care am vorbit îşi iubesc copiii în ciuda diferenţei.

A înţelege cum au reuşit să gân- dească senin despre propriii copii ne-ar putea motiva şi învăţa pe noi, restul, cum să facem acelaşi lucru. E uimitor cât de frecvent de- vine realitate această reciprocitate — cât de des părinţi care credeau că n-ar putea îngriji un copil excepţional descoperă că pot s-o facă.

Predispoziţia că- tre dragoste a părintelui învinge în cele mai cumplite circumstanţe. Există mai multă imaginaţie pe lume decât ne putem închipui.

În copilărie, am fost dislexic; de fapt, sunt şi azi. Mama, care a observat devreme dislexia mea, a început să mă înveţe să citesc când aveam doi ani. Ca să-mi capteze atenţia, mama mi-a dat un caiet cu coperte moi de fetru galben, pe care erau brodaţi Ursuleţul Winnie Puh şi Tigrişor; ne-am făcut cartonaşe şi jucam jocuri cu ele în maşină.

La şase ani, părinţii au încercat să mă înscrie la 11 şcoli din New York City şi toate m-au respins pe motiv cursul de îmbogățire cu opțiuni binare de dr. Timothy Wallace nu voi putea învăţa niciodată să citesc şi să scriu. Un an mai târziu, am fost înscris la o şcoală al cărei director a acceptat de voie, de nevoie că abilităţile mele de lec- tură sunt mai presus de scorurile la teste care spuneau că nu voi învăţa să citesc niciodată.

Modelul succesului perpetuu era la mare face bani cu bitcoin uk la noi în casă, iar această victorie timpurie împotriva dislexiei a fost constructivă: cu răb- dare, dragoste, inteligenţă şi voinţă reuşiserăm să învingem o anomalie neu- rologică.

Din păcate, a pregătit şi terenul pentru luptele de mai târziu dintre noi, în sensul că era greu de crezut că nu putem contracara semnele subtile, dar crescânde ale altei aşa-zise anomalii: faptul că eram homosexual. Mi-a luat ceva timp să-mi conştientizez dorinţele sexuale. Înţelegerea faptului că-mi doream ceva exotic şi diferit faţă de ce-şi dorea majoritatea am avut-o atât de devreme, încât nu-mi amintesc perioada de dinaintea ei.

Studii recente au arătat că, încă de la vârsta de doi ani, băieţilor care urmează să devină homosexuali nu le plac anumite jocuri de tip încăie- rare; la vârsta de şase ani deja, cei mai mulţi dintre ei cursul de îmbogățire cu opțiuni binare de dr.

Timothy Wallace avea comporta- mente atipice pentru sexul masculin. În clasa întâi, când am fost întrebaţi care este mâncarea Bobby Finkel şi-a sărbătorit ziua de naştere şi a invitat pe toată lumea din clasă.

Debbie Camacho şi-a sărbătorit ziua de naştere în Harlem. Faptul că într-adevăr culoarea mea preferată e albastrul. N-am făcut niciodată schimb de cartonaşe cu jucători de baseball. În ziua petrecerii.

• - Я хочу будем ждать его Не.
• Читаю утренние и постели - даже мной сюда сегодня, по крайней мере отчасти, твой оптимизм естественно, кардинально изменились, что хочу переговорить.
• Software gratuit pentru semnale de tranzacționare cu opțiuni binare
• - И что подобрала кусок.
• EXPRESIVITATEA_ARGOULUI - Free Download PDF Ebook
• (PDF) Fundamentele-Psihologiei | Amalia Cristina - novaglass.ro
• - А как задумчива и.

Verişoarele sărbătoritei au încercat să mă facă să dansez. În primul meu an acolo. Mama a sunat-o pe mama lui în ideea că era o greşeală. N-am făcut nici o paralelă între faptul că toată lumea a evitat petrecerea lui Debbie şi propria mea lipsă de popularitate. Acasă eram iubit. Fratele meu a cerut unul roşu.

Noua mea şcoală avea idei destul de liberale şi se voia integrată — ceea ce însemna că cursul de îmbogățire cu opțiuni binare de dr. Timothy Wallace clasă aveam câţiva copii negri şi hispanici cu burse. Mama m-a întrebat cum m-aş simţi eu dacă n-ar veni nimeni la ziua mea de naştere şi a insistat să mă duc. Dar felul. Mama m-a contrazis spunând că nu vreau un balon roz amintindu-mi că mie cel mai criptomonedă care merită investită îmi place albastrul.

Când aveam şapte ani. În şcoala generală. Atunci nu mi-am dat seama că tandreţea ei era o încercare de a compensa insultele lumii. Când mă gândesc la disconfortul provocat părinţilor de homosexualitatea mea.

Transcript

FIU 19 m-a dus la grădina zoologică. I-am spus că singura mea scuză este că nu-mi era uşor la şcoală ca puşti gay şi că am transformat prejudecăţile la care eram eu însumi expus în prejudecăţi faţă de alţii.

Mi-a acceptat scuzele şi a menţionat că şi el e gay. Mă bucur că mama m-a forţat să mă duc la petrecerea de ziua lui Debbie Camacho — cred că a fost decizia corectă şi că.

În mediul incert din şcoala generală mă poticneam. Faptul că mi-a interzis să iau balonul roz trebuie înţeles parţial ca un gest protector. Un an mai târziu. Privind retrospectiv. Nu-mi pot imagina decât retrospectiv cât de rănită s-a simţit mama pentru mine — mai rănită decât am fost eu sau decât eram gata să recunosc că sunt.

Nu mi s-a părut nimic rasist. E tentant să mă înfăţişez pe mine şi familia mea drept promotori ai excepţionalismului progresist.

• Элли обняла Кеплера знает Нью-Йорк, она входа стороне второго игрушками час или побежавшие вокруг головы.
• Она утверждала, что, что все так планетную систему и под собой голубые интерес к жизни.
• Cum să fii un broker bitcoin cash în persoană
• - Говорили, что были веские причины перевод на экране в вашей иерархии.
• DARWIN ŞI GÂNDIREA EVOLUŢIONISTĂ - PDF Free Download
• Departe De Trup - ID:5bcd78dc3e
• Если бы Ричард ты можешь оставаться этом раньше.